12. Sistemul normelor de drept civil

Majoritatea normelor juridice de drept civil sunt cuprinse în Codul civil[1], dar există norme de drept civil cuprinse în alte acte normative. Dacă există contradicții sau necorelări între normele de drept civil cuprinse în Codul civil care se referă la drepturile și libertățile persoanelor, dispozițiile din Codul civil trebuie să fie interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția[2], Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte[3]. În ce privește drepturile și libertățile persoanelor fizice forța Declarației Universale a Drepturilor Omului, a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte este mai mare chiar decât forța dispozițiilor din Constituția României[4]. Dacă există neconcordanțe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi Codul civil, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care în Codul civil sau în alte acte normative din România se găsesc dispoziţii mai favorabile pentru persoanele fizice[5]. Mai mult decât atât, în materiile reglementate în cuprinsul Codului civil, normele dreptului Uniunii Europene au o forță juridică mai mare decât cea a reglementărilor românești[6].


[1] Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011
[2] Constituția României a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie  1991. Textul actual al Constituției României, revizuite, a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003.
[3] Potrivit art. 4 alin. (1) din Codul civil, “În materiile reglementate de prezentul cod, dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile persoanelor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Constituţia, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, pactele şi celelalte tratate la care România este parte.
[4] Potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, “Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
[5] Potrivit art. 4 alin. (2) din Codul civil, “Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi prezentul cod, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care prezentul cod conţine dispoziţii mai favorabile.” Dispozițiile constituționale care vizează aceeași idee sunt și mai protective decât cele din Codul civil, ele trimițând și la alte acte normative care interesează drepturile fundamentale ale persoanelor fizice. Potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție, “Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituția sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.
[6] Potrivit art. 5 din Codul civil, “În materiile reglementate de prezentul cod, normele dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul părţilor.