În sens larg, noțiunea de fapt juridic civil cuprinde fapta subiectului de drept[1] (intențională[2] și neintențională[3]) și faptul natural (evenimentul[4]). În sens restrâns, noțiunea de fapt juridic civil cuprinde fapta neintențională și faptul natural (evenimentul)[5].
Numim faptele intenționale acele fapte care sunt săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice. Acestea sunt actele juridice. Numim faptele neintenționale acele fapte care sunt săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice. Efectele juridice se produc totuși, doarece legea determină producerea unor efecte juridice în legătură cu săvârșirea lor. Faptele naturale (evenimentele) se produc fără intervenția voinței vreunui subiect de drept, însă la fel ca și faptele neintenționale, sunt de natură să producă efecte juridice, date de legiuitor.
[1] Fapta poate fi comisivă sau omisivă.
[2] Este faptă intențională încheierea unui act juridic, de exemplu încheierea unui contract.
[3] Este faptă neintențională, de exemplu, nesupravegherea animalului. Deși subiectul de drept care se servește de animal ori căruia îi revine dreptul de proprietate cu privire la animal nu intenționează producerea de efecte juridice, ele totuși se produc, fiind posibilă angajarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat de animalul nesupravegheat, potrivit art. 1375 din Codul civil: “Proprietarul unui animal sau cel care se serveşte de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa.”
[4] Sunt fapte naturale (evenimente), de exemplu, nașterea unei persoane, seceta și cutremurul.
[5] Pluralul atât pentru “faptă” (acțiune săvârșită de cineva) cât și pentru „fapt” (fenomen) este „fapte”.