În calitatea lui de relație socială reglementată de norma juridică de drept civil, raportul juridic civil își poate modifica în timp configurația inclusiv prin schimbarea subiectelor sale. În cazul raporturilor care au în conținutul lor drepturi absolute acest lucru este posibil doar în privința drepturilor patrimoniale, căci drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile. În cazul acestora, la nivelul subiectului pasiv, nedeterminat, schimbarea nu prezintă interes practic, iar în ce privește schimbarea subiectului activ configurația raportului juridic civil nu prezintă dificultăți, ea relizându-se prin simpla deplasare a obiectului raportului patrimonial dintr-un patrimoniu într-altul[1].
În cazul raporturilor care au în conținutul lor drepturi de creanță este posibilă și prezintă interes atât schimbarea creditorului cât și schimbarea debitorului obligației.
Schimbarea creditorului se realizează prin cesiune de creanță[2], subrogație personală[3], novație prin schimbare de creditor[4], poprire[5], cesiunea contractului[6] și stipulație pentru altul[7], precum și prin moștenire[8] (specifică persoanelor fizice) și, respectiv, fuziune, divizare și transformare[9] (specifice persoanelor juridice).
Schimbarea debitorului se realizează prin mijloace asemănătoare cu cele utilizate pentru schimbarea creditorului, precum și prin preluarea datoriei de către alt debitor[10].
[1] Modalitățile de schimbare a subiectului activ sunt cele prevăzute de art. 557 din Codul civil pentru dobândirea dreptului de proprietate, “(1) Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, testament, moştenire legală, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi. (2) În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobândi prin efectul unui act administrativ. (3) Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate. (4) Cu excepţia cazurilor anume prevăzute de lege, în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândeşte prin înscriere în cartea funciară, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 888.”, precum și cele la care acest articol trimite, cum este, spre exemplu, cazul prevăzut de art. 176 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit căreia dacă creanțele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute bunurile trec în proprietatea asociaților/acționarilor.
[2] Cesiunea de creanță este reglementată de art. 1566 și urm. din Codul civil.
[3] Subrogația personală este reglementată de art. 1593 și urm. din Codul civil.
[4] Novația este reglementată de art. 1609 și urm. din Codul civil.
[5] Poprirea este reglementată de art. 781 și urm. din Codul de procedură civilă.
[6] Cesiunea de contract este reglementată de art. 1315 și urm. din Codul civil.
[7] Stipulația pentru altul este reglementată de art. 1284 și urm. din Codul civil.
[8] Principalele reglementări în materie de moștenire sunt cuprinse în Cartea IV, “Despre moștenire și liberalități” din Codul civil
[9] Fuziunea, divizarea și transformarea persoanelor juridice este reglementată în cuprinsul Capitolului V, “Reorganizarea persoanei juridice”, din Codul civil (art. 232-243).
[10] Preluarea datoriei este reglementată în cuprinsul Capitolului III, “Preluarea datoriei”, din Codul civil (art.1599-1608).